În prima zi a anului calendaristic, Biserica Ortodoxă sărbătorește Praznicul Tăierii împrejur cea după trup a Domnului nostru Iisus Hristos, Anul Nou și pe Sfântul Ierarh Vasile Cel Mare. Mulți români își serbează astăzi ziua onomastică. Și în parohia noastră avem sărbătoriți, iar printre aceștia se află și doamna Vasilica Gheorghiu.

Domnia sa este cunoscută de către membrii comunității noastre parohiale pentru dărnicia și hărnicia de care a dat dovadă în decursul ultimilor aproape 20 de ani.

La hramuri, la praznice și la diferite alte evenimente, doamna Vasilica este înconjurată de gospodinele ambroziene pregătind oale cu ciorbă sau cu sarmale pentru toți cei ce participă la viața liturgică și pastorală a parohiei noastre, precum și a celor neputincioși și bolnavi din parohie.

Preotul paroh Mircea Uță i-a mulțumit pentru sprijinul acordat și împreună cu întreaga asistență i-a urat : Mulți ani trăiască !

Primăria Sectorului 3 organizează, în perioada 23 mai - 27 septembrie 2016, cea de-a șasea ediție a stagiunii „Simfonii de vară”, eveniment dedicat tuturor iubitorilor de muzică clasică din Bucureşti.

În fiecare sâmbătă, începând cu ora 19.30, în Parcul Colțea, puteți participa în mod gratuit la evenimentele muzicale propuse în această vară de organizatori.

Sfintele moaște
ale Sfântului Ierarh Ambrozie al Mediolanului (+397)

De ce sunt cinstite sfintele moaște?

Fiecare biserică în care sunt moaște are povestea ei. Legenda, adevărul și spiritualitatea se împletesc într-un tablou al credinței. Creștinii știu că perenitatea sfintelor moaște - starea de ne putrezire și mireasma bună pe care o degajă - nu este rezultatul unor fenomene naturale, ci darul lui Dumnezeu față de cei care au dus viața în sfințenie. Puterea dumnezeiască ce lucrează prin trupurile Sfinților după moartea lor e o continuare, dar și o intensificare a puterii ce lucra prin trupurile lor cât au fost în viață. Un temei pentru cinstirea moaștelor și a credinței în puterea ce iradiază din ele ni-l dă Sfânta Scriptură, unde se relatează că un mort a înviat după ce a fost aruncat peste osemintele prorocului Elisei (IV Regi 13, 21). Iar unii bolnavi se vindecau prin simpla atingere de ștergarele folosite de Sf. Apostol Pavel (Fapte 19, 11). Cultul sfintelor moaște păstrează vie în conștiința credinciosului, ideea că trupul n-a fost făcut să moară, ci să învieze și să se înveșnicească în Hristos.

Bucureștiul adăpostește multe sfinte moaște.

În București, cel puțin 35 de biserici adăpostesc moaștele a sute de sfinți, dinaintea cărora îngenunchează, mai ales, cei aflați în nevoie. Moaștele sunt comori duhovnicești ferecate de sute de ani în racle bogate sau modeste, adevărate mărturii ale iubirii lui Dumnezeu față de oameni. Când treci pragul unei biserici, în care sunt depuse sfintele rămășițe pământești ale martirilor lui Hristos, le simți prezența mai mult decât oricând. În locașurile de rugăciune bucureștene, găsim alinare în fața moaștelor Sfinților: Ioan Gură de Aur, Dimitrie Basarabov, Ciprian al Cartaginei, Constantin Brâncoveanu, Grigorie de Nisa, Nicolae, Ioan Botezătorul, Ioan Iacob Hozevitul, Siluan Athonitul, Apostolul Petru, Apostolul Simon Zilotul, Apostolul Andrei, Ioan cel Nou de la Suceava, Cuvioasa Parascheva și Pantelimon, ca să-i amintim pe cei mai cunoscuți și cinstiți în Biserica Ortodoxă. În unele biserici, credincioșii au privilegiul de a se putea ruga la moaștele mai multor sfinți. Ca de pildă în Biserica „Sf. Nicolae - Mihai Vodă”, unde se află moaștele a 43 de sfinți, ori biserica schitului Darvari, în care sunt moaștele a 13 sfinți. Fiecare sfânt este căutat ca doctor al unui beteșug sufletesc.

Corpul Sfântului Ambrozie se păstrează în Bazilica, care-i poartă numele, din Milano 

Trupul cu sfintele moaștele ale Sfântului Ierarh Ambrozie al Mediolanului se găsesc sub altarul Bazilicii care îi poartă numele din Milano. Această bazilică este una dintre cele mai vechi biserici din Milano, datând din perioada paleo-creștină și medievală, fiind construită între anii 379 şi 386, la porunca episcopului Ambrozie, într-o zonă în care au fost îngropați martiri ai persecuţiilor romane. Ambrozie însuşi a fost îngropat acolo.

La data de 13 ianuarie 1864, Biserica milaneză a vrut să recupereze moaștele sfinților îngropate în cripta aflată sub altarul bazilicii construite de Sfântul Ambrozie. Acolo au descoperit trei urne cu trupurile a trei sfinți: Ghervasie, Protasie și Ambrozie. Urnele au fost deschise de abia la data de 8 august 1871, prilej cu care au fost identificate ca fiind ale celor trei sfinți. Mai târziu, la data de 14 mai 1874, trupurile au fost așezate în sicrie de argint și cristal, unde se păstrează până astăzi.

Istoria aducerii sfintelor moaște la parohia noastră

Părți din moaştele Sfântului Ambrozie, prăznuit la 7 decembrie, au fost aduse la Parohia Apărătorii Patriei II la data de 6 decembrie 2004, ca rod al înfrăţirii acestei parohii cu Parohia catolică din Milano «Sant’Angela Merici».

„Înfrăţirea ecumenică” dintre cele două parohii, realizată la data de 20 ianuarie 2002, reprezintă o lucrare importantă pentru dialogul ecumenic dintre Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Romano-Catolică, în procesul de cunoaştere şi apropiere dintre cele două Biserici. Această înfrăţire a fost posibilă în urma procesului de deschidere iniţiat de vizita istorică pe care Papa Ioan-Paul al II-lea a efectuat-o în România (7 - 9 mai 1999). Ca răspuns la această vizită, Patriarhul Teoctist a efectuat o vizită la Vatican între 7 şi 14 octombrie 2002. După încheierea vizitei la Vatican, Patriarhul Teoctist s-a deplasat la Milano cu întreaga delegaţie a Bisericii Ortodoxe Române care-l însoţea. În oraşul Sfântului Ambrozie, Patriarhul s-a întâlnit cu membrii Comunităţii Parohiale S. Angela Merici, prin acest lucru dorind să atragă atenţia că la nivelul bisericilor locale spiritul ecumenic a început să vibreze între creştini în duhul apropierii, cunoaşterii reciproce şi iubirii frăţeşti.

La data de 15 septembrie 2003, Eminenţa Sa Cardinalul Dionigi Tettamanzi, Arhiepiscop emerit de Milano, a vizitat Parohia Apărătorii Patriei II, însoțit de către Excelența Sa Mons. Francesco Coccopalmerio, episcop auxiliar, de Mons. Gianfranco Bottoni, director al departamentului de dialog ecumenic diocezan, Rev. Giuseppe Bettoni, paroh al Parohiei S.Angela Merici și Pr. Traian Valdman, paroh al Parohiei Ortodoxe Române din Milano. Din partea Patriarhiei Române au fost prezenți PS Episcop Ambrozie Sinaitul, vicar patriarhal, PS Episcop Sebastian Ilfoveanul, vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, Pr. Nicolae Necula, Decan al Facultății de Teologie din București, Pr. Mihai Aurel, Director al Seminarului Teologic din București, precum și alți 18 preoți și diaconi. Cu acea ocazie, în prezenţa celor două delegaţii de ierarhi, preoţi şi credincioşi - ale Bisericii Ortodoxe Române şi Bisericii Catolice - a fost inaugurat noul hram al bisericii parohiale dedicat „Sfântului Ambrozie”. Aşa cum s-a afirmat cu acel prilej de către Eminenţa Sa, parohia noastră este cea dintâi parohie ortodoxă din lume care a luat ca patron şi ocrotitor pe acest mare sfânt ce a trăit între anii 339 - 397, în perioada Bisericii nedespărţite.

Inaugurarea noului hram al bisericii parohiale a născut dorinţa firească de a avea o parte a moaştelor Sfântului Ambrozie în această parohie, spre a fi cinstite după rânduiala şi credinţa noastră strămoşească şi de către credincioşii parohiei noastre. Astfel, la solicitarea părintelui paroh dr. Mircea Alexă Uţă şi cu susţinerea Rev. Giuseppe Bettoni, parohul al Parohiei  S. Angela Merici din Milano, moaşte ale Sfântului Ambrozie au fost donate parohiei noastre de către Excelenţa Sa Erminio de Scalzi, abatele Bazilicii Sfântului Ambrozie din Milano şi aşezate definitiv în biserica noastră la data de 6 decembrie 2004.

Programul aducerii sfintelor moaște

- 6 decembrie 2004, orele 12.00, o delegație a Parohie Apărătorii Patriei II – Sfântul Ambrozie, formată din preoții slujitori însoțiți de un numeros grup de enoriași ai parohiei, s-a deplasat la Aeroportul Henri Coandă din București, unde au întâmpinat delegația Bisericii Catolice, care aducea părți de moaște ale Sfântului Ambrozie la București; la aeroport a fost prezentă și o delegație a Arhidiecezei Romano Catolice de București, condusă de către E.S. Mons. Corneliu, Episcop Auxiliar, însoțit de preoți și credincioși catolici din București; după întâmpinarea delegației în Salonul Prezidențial, s-a plecat în procesiune spre Catedrala Patriarhală;

- 6 decembrie 2004, orele 14.45, Patriarhul de atunci, Teoctist, a primit clerul și credincioșii aflați în procesiune cu sfinte moaște ale Sfântului Ambrozie la Catedrala Patriarhală, exprimând bucuria reîntâlnirii părintelui Giuseppe la chemarea sfinţilor lui Dumnezeu: Sfântul Cuvios Dimitrie Basarabov, a Sfinților Împărați Constantin şi Elena şi ale Sfântului Ambrozie și rostind un cuvânt de învățătură, subliniind că «sfinții ne cheamă la unitate»;

- 6 decembrie 2004, orele 15.30, procesiunea cu moaște ale Sfântului Ambrozie a ajuns la Catedrala Romano Catolică «Sfântul Iosif», unde sfintele moaște au fost depuse, mai bine de o oră, pentru a fi cinstite și de către credincioșii catolici; în catedrala romano-catolică a sosit și IPS Mitropolit Ioan Robu, care a oficiat o slujbă și a rostit un cuvânt de învățătură;

- 6 decembrie 2004, orele 17.00, procesiunea cu moaște ale Sfântului Ambrozie a ajuns la Parohia Apărătorii Patriei II, unde a avut loc o slujbă specială de Priveghere la primirea moaștelor Sfântului Ambrozie;

- 7 decembrie, între orele 9.30 - 12.00, în prezenta delegației Bisericii Catolice de la Milano, a avut loc Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie oficiata de un sobor de preoți și de diaconi, având în frunte pe delegatul Patriarhului Teoctist, Pr. Dinu Pompiliu, Protoiereu al Protoieriei III Capitală. La slujbă au participat și reprezentanţii autorităţilor locale, respectiv Dl. Dr. Adrian Inimăroiu, primar al sectorului 4, însoțit de Dl. Radu Silaghi, viceprimar și de Dl. Sorin Solomon, Consilier Local. La sfârşitul Sfintei Liturghii a fost lansat volumul „Ca toţi să fie una (In 17,21), care consemnează istoria primilor ani ai înfrăţirii ecumenice dintre Parohia Apărătorii Patriei II din Bucureşti şi Parohia S.Angela Merici din Milano. După Sfânta Liturghie a fost organizată o agapă comunitară și au fost împărţite peste 250 de pachete pentru oamenii nevoiaşi din parohie.

Racla și baldachinul unde au fost așezate sfintele moaște
Racla unde au fost așezate moaștele Sfântului Ambrozie este sculptată în lemn de tei, de către un enoriaș al parohiei, de-a lungul celor 7 ani, cât a ispășit, în închisoare, o condamnare de omucidere, persoană care, ulterior, a fost găsită nevinovată. Istoria acestei lucrări a fost descoperită de preotul paroh Mircea Uță în casa enoriașului, pe care l-a rugat să ofere rodul muncii sale bisericii parohiale. Racla este sculptată pe laterale și pe capac cu motive florale, iar în cele patru colțuri au fost sculptate picioare de leu, pe care, autorul a dorit să sprijine racla. Din donațiile enoriașilor, pe partea interioară a capacul raclei a fost gravată în argint masiv și aurit o plăcuță cu denumirea: «Moaște ale Sfântului Ierarh Ambrozie», iar în locul unde au fost așezate sfintele moaște, a fost gravată o placă în argint masiv și aurit.
Racla cu sfintele moaște a fost încadrată în baldachinul, realizat din donațiile enoriașilor și sfințit la data de 7 decembrie 2006. Sculptura în broderie spartă de lemn de tei aparține lui Ioan Foșalău și echipei sale de meșteri din Târgu Neamț. 

Icoana din spatele raclei cu sfintele moaște este realizată de un călugăr de la o mănăstire de lângă Milano, după chipul original al sfântului păstrat în Bazilica Sfântului Ambrozie. Această icoană a fost dăruită parohiei noastre în anul 2005, de către Parohia Sant’Angela Merici din Milano.

ACATISTUL SFÂNTULUI IERARH AMBROZIE

Episcopul Mediolanului (+397)

 

Troparul, glasul al 4-lea

Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta, ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Ambrozie, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

 Condac 1

Apărătorului credinţei şi slujitorului Bisericii lui Hristos, Sfântului Ierarhului Ambrozie, episcopul cetăţii Mediolanum, cântări de laudă să-i aducem, ca unuia care a luptat pentru apărarea dogmelor celor sfinte şi a biruit ereziile, și cu toţi într-un glas, să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Ambrozie, mare ierarh al Bisericii!

Icos 1

Sfinte Ierarhe Ambrozie, cel ce din pruncie te-ai arătat a fi binecuvântat de Dumnezeu, deschide-mi mie, nepriceputului, mintea şi limba, spre lauda Preasfintei Treimi, precum ai deschis auzul și mintea celor ce te ascultau, ca împreună cu aceştia să grăiesc ţie;

Bucură-te, cel ce din pruncie te-ai arătat ales de Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce de un roi de albine ai fost hrănit în chip minunat;

Bucură-te, cel de a cărui minune s-a spăimântat doica ta;

Bucură-te, cel ale cărui cuvinte sunt mai dulci decât mierea;

Bucură-te, fagure duhovnicesc;

Bucură-te, ocrotitor al crescătorilor de albine;

Bucură-te, vas ales al Domnului;

Bucură-te, cel prin care vine bucuria;

Bucură-te, trandafir cu suavă mireasmă;

Bucură-te, scară cerească;

Bucură-te, trâmbița adevărului;

Bucură-te, bucuria credincioşilor;

Bucură-te, Sfinte Ambrozie, mare ierarh al Bisericii!

 Condac 2

Născut din părinţi dreptcredincioşi şi de bun neam, în cetatea Treveri, te-ai arătat a fi iubitor de Dumnezeu, că, învăţând Scriptura cea insuflată de Sfântul Duh, ai fost puternic în cuvânt, biruind pe înţelepţii relei-credințe. De aceea, ca un vrednic propovăduitor, cântai Stăpânului tuturor: Aliluia!

Icos 2

La vârsta copilăriei fiind şi locuind în cetatea Romei, ai fost crescut întru frica lui Dumnezeu cu bună-cuviință; pentru aceasta, fiu de nădejde ai fost Bisericii și patriei tale, ca ostenitor în slujirile mirenești de avocat și dregător, bună mărturie ai dat prin viața plină de mireasma virtuților, de care și noi minunându-ne, strigăm ție:

Bucură-te, cel prin care grăia Duhul Sfânt;

Bucură-te, cel pregătit de harul lui Dumnezeu, pentru treapta arhieriei;

Bucură-te, cel ce Scriptura ai învăţat-o cu bucurie;

Bucură-te, căutător al dogmelor celor înţelepte;

Bucură-te, cinstitor al Sfintei Treimi;

Bucură-te, mireasma dumnezeirii;

Bucură-te, lucrător al duhovniciei;

Bucură-te, podoaba Bisericii;

Bucură-te, grădină duhovnicească;

Bucură-te, râu al înţelepciunii;

Bucură-te, cel care, ca avocat, ai slujit dreptăţii;

Bucură-te, cel care eşti ucenic al lui Hristos;

Bucură-te, Sfinte Ambrozie, mare ierarh al Bisericii!

Condac 3

Cunoscând nu numai învăţătura lumească, ci și pe cea duhovnicească, Sfinte Ambrozie, ai fost numit guvernator al Emiliei și Liguriei, dar Dumnezeu, a vrut să te cheme la treapta arhieriei, pentru care cu credinţă I-ai cântat: Aliluia!

 Icos 3

După moartea episcopului eretic Auxenţiu s-a iscat tulburare între ortodocşi şi arieni, pentru alegerea unui nou episcop, dar tu, Părinte, ai fost trimis ca să potoleşti mulţimea; atunci un prunc din biserică a strigat: «Ambrozie să ne fie episcop!» Iar noi, auzind unele ca acestea, cântăm ţie:

 

Bucură-te, cel ce ai potolit tulburarea;

Bucură-te, cel despre care Duhul Sfânt a grăit prin gura pruncului;

Bucură-te, cel ce, fiind încă nebotezat, nu ai voit a fi episcop;

Bucură-te, cel ce din mâna unui episcop ortodox ai primit botezul;

Bucură-te, cel ce, la opt zile după botez, ai fost aşezat episcop;

Bucură-te, cel ce ai primit, cu smerenie, demnitatea episcopală;

Bucură-te, cel primit cu bucurie de popor ca episcop al Mediolanului;

Bucură-te, cel ce stai în ceata ierarhilor;

Bucură-te, stâlp neclintit al Bisericii;

Bucură-te, turn al lui David;

Bucură-te, Părinte al Apusului şi al Răsăritului;

Bucură-te, minune a creştinilor din Mediolan;

Bucură-te, Sfinte Ambrozie, mare ierarh al Bisericii!

 Condac 4

Ai urmat, Sfinte Părinte Ambrozie, credinței celei drepte mărturisite de fericitul episcop Dionisie, care mai înainte de tine a păstorit cetatea Mediolanului, şi, fiind izgonit de arieni, şi-a trăit cele din urmă clipe ale vieţii în Capadocia, cea păstorită de marele ierarh Vasile, care, văzându-i tăria credinţei, a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 4

Mare bucurie ai pricinuit Sfântului Vasile cel Mare, prin scrisoarea ta, Sfinte Ambrozie, prin care îi cereai moaştele fericitului Dionisie, pe care cu bucurie dăruindu-ţi-le, nu înceta a te lăuda pentru virtuțile tale, grăind aşa:

Bucură-te, cel cu gând înalt;

Bucură-te, cel îmbrăcat cu podoabele darurilor lumeşti;

Bucură-te, judecător drept;

Bucură-te, urmaş al Apostolilor;

Bucură-te, iubitorule de Dumnezeu;

Bucură-te, cinstitor al luptătorilor pentru credinţă;

Bucură-te, cel ce n-ai învăţat de la oameni Evanghelia;

Bucură-te, cel aşezat de Însuşi Hristos pe scaunul apostolilor;

Bucură-te, cinstitor al Sfântului Dionisie;

Bucură-te, cel mare în cuvânt;

Bucură-te, cel plin de smerenie;

Bucură-te, râvnitor de cele sfinte;

Bucură-te, Sfinte Ambrozie, mare ierarh al Bisericii!

Condac 5

Prin înţelepciunea şi credinţa ta cea mare în Hristos, adevăratul Dumnezeu, ai ajuns să fi sfetnic a trei împăraţi, pentru care aceştia au dat slavă lui Dumnezeu cântând: Aliluia!

Icos 5

Sfinte Ierarhe, Dumnezeu te-a rânduit ca prin tine să se descopere moaştele Sfinţilor Mucenici Protasie şi Ghervasie, care fiind scoase din pământ, multe minuni săvârșeau; pentru care, laude ca acestea îţi aducem:

Bucură-te, cinstitor al Sfinţilor Mucenici;

Bucură-te, cel ce prin mijlocirea acestora, izgoneai duhurile necurate;

Bucură-te, cel ce pe Sever orbul, trimițându-l la moaştele Sfinților, l-ai tămăduit;

Bucură-te, cel ale cărui sfinte moaşte se odihnesc alături de ale celor doi Mucenici;

Bucură-te, cel care ai rânduit cinstirea Sfinţilor, prin Sfânta Liturghie;

Bucură-te, cel ce i-ai rușinat pe arieni care nu credeau în puterea tămăduitoare a sfintelor moaşte;

Bucură-te, cel ce pe mulţi arieni i-ai adus la dreapta credinţă;

Bucură-te, luminător al poporului prin cunoştinţele tale;

Bucură-te, iubitor de Dumnezeu;

Bucură-te, biruitor al cetelor diavoleşti;

Bucură-te, Părinte al nostru, blând şi milostiv;

Bucură-te, cel binecuvântat de Dumnezeu;

Bucură-te, Sfinte Ambrozie, mare ierarh al Bisericii !

Condac 6

Sfinte Ambrozie, luminat fiind de Duhul Sfânt, ai alcătuit scrieri prin care ai apărat învățătura adevărului şi ai dezrădăcinat ereziile, iar noi, pentru aceasta, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

 Icos 6

Cine poate spune luptele şi nevoinţele tale, prin care, timp de 22 de ani, cât ai păstorit turma cea încredinţată ţie de Dumnezeu, ai luptat prin cuvânt împotriva ereticilor acelor vremuri: arieni, necinstitori ai Duhului Sfânt şi apolinarişti, păzindu-i pe dreptcredincioşi de unii ca aceştia; pentru care, şi noi, grăim către tine aşa:

Bucură-te, biruitor al păgânilor şi al ereticilor;

Bucură-te, propovăduitor al adevăratei credinţe;

Bucură-te, cel ce ai ars neghina ereziilor;

Bucură-te, închinător al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh;

Bucură-te, lucrător fără de frică al adevărului;

Bucură-te, cel prin care un arian s-a întors la credința cea dreaptă, văzându-te cum vorbeai cu un înger;

Bucură-te, cel prin care alţi doi arieni, care voiau să te ispitească, au fost pedepsiţi de Dumnezeu;

Bucură-te, biruitor al vrăjmaşilor dreptei credinţe;

Bucură-te, cel ce mult ai pătimit din pricina arienilor;

Bucură-te, cel ce trei zile te-ai rugat într-o biserică, împreună cu mult popor, biruind uneltirile ereticilor;

Bucură-te, cel prin care ucigaşului trimis de împărăteasă i s-a uscat mâna când a vrut să te lovească;

Bucură-te, cel fără de răutate, care ai vindecat mâna aceluia;

Bucură-te, Sfinte Ambrozie, mare ierarh al Bisericii!

Condac 7

Bărbat cu mare înfrânare, iubitor de osteneală şi de rugăciune neîncetată, scriitor de cărţi folositoare, făclie luminoasă a Bisericii te-ai arătat, Sfinte, pe mulţi eretici şi închinători la idoli aducându-i la adevărata credinţă, pentru care cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 7

Pe nevrednica slujitoare a împărătesei, trimisă către tine pentru a te batjocori în faţa poporului, tu degrab ai împiedicat-o cu dumnezeiasca certare, Sfinte Ambrozie, iar noi, văzând certarea ta cea dreapta, îţi cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, cel ce nu ai tăcut la aflarea fărădelegii făcute;

Bucură-te, cel ce pentru credinţa cea dreaptă mult ai suferit;

Bucură-te, cel plin de curaj, care ai mustrat pe împărăteasa rătăcită;

Bucură-te, apărător al dreptăţii;

Bucură-te, pierzător al fărădelegii;

Bucură-te, cel aparat de Dumnezeu;

Bucură-te, căutător cu osârdia al dreptății;

Bucură-te, cel sprijinit de poporul credincios;

Bucură-te, sfătuitor al nedreptăţiţilor;

Bucură-te, propovăduitor al Ortodoxiei;

Bucură-te, luptător pentru credinţa cea dreaptă;

Bucură-te, laudă a păstorilor duhovnicești;

Bucură-te, Sfinte Ambrozie, mare ierarh al Bisericii !

Condac 8

Celui care a descoperit plăcutului său Ambrozie moaştele sfinţilor mucenici Vitalie, Agricola, Nazarie şi Chelsie, lui Dumnezeu, Celui în Treime închinat şi slăvit, să-I aducem cântarea: Aliluia!

Icos 8

Poporul din Tesalonic s-a ridicat asupra voievodului Iliricului, pentru care pricină mâniindu-se împăratul Teodosie cel Mare a trimis armată asupra acelei cetăţi, ucigând pe mulţi. Auzind de aceasta, Sfinte Părinte, te-ai întristat şi cu îndrăzneală l-ai mustrat pe împărat și i-ai rânduit canon de pocăință, zicându-i: «Împăratul este în Biserică, nu deasupra Bisericii!»; iar noi, minunându-ne de dreapta ta judecată, îți strigăm; 

Bucură-te, sprijinitor al credincioşilor din Tesalonic;

Bucură-te, cel ce te-ai întristat pentru uciderea făcută de împărat;

Bucură-te, cel ce l-ai mustrat pentru porunca dată;

Bucură-te, cel ce nu l-ai lăsat să intre în catedrala episcopală din Mediolan;

Bucură-te, cel ce l-ai oprit de la împărtăşirea cu Sfintele Taine;

Bucură-te, cel ce, la Sfânta Liturghie, nu i-ai îngăduit împăratului să intre în altar;

Bucură-te, cel ce pe acesta l-ai îndemnat la pocăinţă;

Bucură-te, cel ce l-ai făcut pe împărat a se arunca cu faţa la pământ, plângându-și păcatul;

Bucură-te, cel ce, după ce s-a pocăit, l-ai iertat;

Bucură-te, cel ce împreună cu el, ai cântat imnuri mântuitoare;

Bucură-te, cel ce după pocăință, l-ai împărtăşit împreună cu credincioşii;

Bucură-te, păzitor al canoanelor rânduite de Sfinții Părinți;

Bucură-te, Sfinte Ambrozie, mare ierarh al Bisericii !

 Condac 9

Dobândit-ai puterea Cuvântului, cea mijlocitoare de mântuire, că în rugăciunea ta nu ai cerut viaţă lungă, bogăţie şi slavă deşartă, ci ai cerut darul învăţăturii şi al înţelepciunii, pentru care cântai lui Dumnezeu: Aliluia !

Icos 9

Pe ritorii cei mult grăitori îi vedem tăcând ca nişte peşti fără de glas, că străbătând vestea despre tine pretutindeni, Sfinte Ierarhe Ambrozie, au venit din Persia în Mediolan doi bărbaţi prea înţelepţi, care, prin multe întrebări, s-au încredințat de înţelepciunea ta, pentru care noi, minunându-ne, cântăm ţie:

Bucură-te, cel învrednicit de darul înţelepciunii;

Bucură-te, al doilea Solomon;

Bucură-te, hrănitor al celor înţelepţi;

Bucură-te, mărturisitor iscusit al Adevărului;

Bucură-te, cel ce răspândeşti lumina dreptei credinţe;

Bucură-te, cel ce Calea, Adevărul şi Viaţa le-ai descoperit;

Bucură-te, drept cinstitor al Sfintei Treimi;

Bucură-te, mărturisitor al cinstirii Fecioarei Maria ca Născătoare de Dumnezeu;

Bucură-te, călăuzitorul Bisericii din Mediolan;

Bucură-te, cel prin care Evanghelia a biruit;

Bucură-te, locaş al Dumnezeirii;

Bucură-te, izvor de fapte bune;

Bucură-te, Sfinte Ambrozie, mare ierarh al Bisericii !

 Condac 10

Ca o tămâie cu bună mireasmă se înălţau rugăciunile tale către Domnul, căci tu, Părinte, prin puterea lui Hristos, pe mulţi îndrăciţi ai tămăduit şi pe mulţi eretici ai biruit, de aceea cu credinţă cântai: Aliluia!

 Icos 10

Murind împăratul Valentinian cel Tânăr, locul acestuia a fost luat de uzurpatorul tiran Eugeniu, care slujind idolilor, a redeschis templele păgâne. Iar tu, Părinte, când ai auzit aceasta, ai plecat din cetate, pentru a nu-l întâlni, iar noi, lăudând înţelepciunea ta, îţi aducem laude ca acestea:

Bucură-te, cel ce te-ai scârbit de vederea tiranului;

Bucură-te, cel ce ai plecat din Mediolan, fugind de cursele păgânilor;

Bucură-te, cel ce pe Eugeniu l-ai îndemnat la pocăinţă;

Bucură-te, cel ce ai găsit sălaş în casa unui credincios, pe nume Decenţiu;

Bucură-te, cel ce pe fiul acestuia, Pansofie, l-ai izbăvit de un duh necurat;

Bucură-te, cel ce, murind Pansofie, pe acesta l-ai înviat;

Bucură-te, tămăduitor al multor boli;

Bucură-te, biruitor al idolilor;

Bucură-te, apărător al dreptei credinţe;

Bucură-te, cel ce pe creştini îi întăreşti în necazuri;

Bucură-te, al nostru mijlocitor;

Bucură-te, cinstitor al Sfinţilor, după cuviinţă;

Bucură-te, Sfinte Ambrozie, mare ierarh al Bisericii !

Condac 11

Ajungând la bătrâneţe, Părinte Ambrozie, şi începând a boli, înaintea sfârşitului tău, credincioşii s-au întristat, văzând apropiata ta mutare la Ceruri, iar noi, cu umilinţă, strigăm lui Dumnezeu: Aliluia!

 Icos 11

Bătrân şi bolnav fiind, mai înainte ai văzut plecarea ta din viaţa pământească, iar Dumnezeu a arătat, prin tine, o nouă minune, că Paulin preotul a văzut foc înconjurând capul tău, iar faţa ta era albă precum zăpada, arătând prin aceasta o nouă minune; iar noi grăim către tine strigând:

Bucură-te, cel străin de toate agoniselile;

Bucură-te, cel ce te bucurai împreună cu cei ce se bucurau;

Bucură-te, cel ce plângeai împreună cu cei ce plângeau;

Bucură-te, mângâietor al celor care se pocăiau;

Bucură-te, mustrător al împietriţilor cu inima;

Bucură-te, bărbat cu mare înfrânare;

Bucură-te, iubitor de osteneală;

Bucură-te, cel ce în ziua Sfintelor Paşti ai trecut la Domnul;

Bucură-te, cel ce împreună cu îngerii stai înaintea tronului lui Hristos;

Bucură-te, ales locuitor al Raiului;

Bucură-te, cel ce și după trecerea la cele veşnice ne ocrotești de sus;

Bucură-te, izgonitor al demonilor;

Bucură-te, Sfinte Ambrozie, mare ierarh al Bisericii !

 Condac 12

Călătoria ai plinit, credinţa ai păzit şi ai ajuns în cămările cereşti, în care ţi s-a şi pregătit cununa ostenelilor tale, Sfinte Ambrozie. Drept aceea, nu înceta a te ruga pentru Biserica Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească, încât întru unitatea credinţei, să-i cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

 Icos 12

În cântări te cinstim pe tine, Sfinte Ierarhe Ambrozie, iar tu, ca un Părinte blând, priveşte dintru înălţime şi te milostiveşte spre noi, cei care, cu umilinţă, strigăm către tine:

Bucură-te, cel ce ai binevoit a cinsti pământul României cu părticele din sfintele tale moaşte;

Bucură-te, cel căruia şi noi îţi aducem cinstirea cuvenită;

Bucură-te, nădejde a tuturor credincioşilor;

Bucură-te, ajutător al celor ce te cinstesc;

Bucură-te, mijlocitor al nostru către Dumnezeu;

Bucură-te, stea a creştinătăţii;

Bucură-te, vorbitor cu Îngerii;

Bucură-te, mir cu bună mireasmă;

Bucură-te, prieten al lui Hristos;

Bucură-te, zid nebiruit al Bisericii nedespărţite;

Bucură-te, luptător pentru unitatea credinţei;

Bucură-te, bucuria creștinilor din Milano;

Bucură-te, Sfinte Ambrozie, mare ierarh al Bisericii !

 Condac 13

 O, preabunule Părinte, Sfinte Ierarhe Ambrozie, nu trece cu vederea aceste cântări de laudă pe care noi, păcătoşii, le aducem ţie, ci ca un părinte blând şi iubitor de oameni, primeşte-le şi pururea te roagă înaintea tronului lui Hristos, pentru sănătatea şi mântuirea noastră, a celor care-I cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se zice de 3 ori).

 

RUGĂCIUNE

 CĂTRE SFÂNTUL IERARH AMBROZIE

Sfinte Ierarhe Ambrozie, rugămu-ne ţie noi, cei împovăraţi cu multe feluri de păcate, nu trece cu vederea aceste smerite laude pe care le înălţăm către tine, ci le primeşte şi auzi-ne în tot ceasul în care te chemăm spre a fi mijlocitor înaintea Mântuitorului Hristos, Cel care, după trecerea noastră din viaţa aceasta, ne va judeca după faptele noastre. Noi suntem nevrednici a ne ruga lui Dumnezeu cu inimă curată, din pricina multelor noastre ticăloşii pe care le săvârşim în fiecare zi. De aceea, pe tine te rugăm, cel care toată viaţa ai slujit dreptăţii şi te-ai învrednicit să fii ales, în chip minunat, episcop al  Mediolanului, să ne fii mijlocitor alături de toţi ceilalţi sfinţi şi mai ales alături de Preasfânta şi Preacurata Fecioară Maria, cea care neîncetat se roagă cu lacrimi înaintea Fiului său, pentru noi. Sfinte Ambrozie, adu-ţi aminte şi de familiile şi de cunoscuţii noştri, ale celor care cu osârdie ne rugăm ţie, ocroteşte-i pe aceştia şi pe noi, de toată reaua întâmplare şi de toate uneltirile diavolului şi dăruieşte-ne tuturor sănătate şi ajutor în toate cele de trebuinţă, pentru ca prin tine să se preaslăvească numele cel preasfânt al Tatălui Celui fără de început, al Fiului Său Unul-Născut şi al Sfântului Duh, Care de la Tatăl purcede, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.


Aurelius Ambrozie, aşa cum se numea de copil Sfântul Ambrozie, s-a născut pe la anul 339, la Trier, în Galia (vestul Germaniei, la frontiera cu Luxembourgul de astăzi). Tatăl său, Uranius Ambrozie, a făcut parte dintr-o familie nobilă, probabil de origine greacă şi deţinea funcţia de prefect al pretoriului, la prefectura Galiei, fiind în subordinea împăratului Constantin al II-lea. Prefectul Galiei, din palatul său din Trier, controla administraţia judiciară şi civilă a jumătate din Europa. El reprezenta pe împărat, promulga legile, supraveghea guvernatorii provinciilor care făceau parte din prefectură, admitea recursurile judecătoriilor provinciilor. Mama sa a aparţinut familiei Aurelia şi a deţinut suprafeţe întinse în Sicilia şi în Africa de Nord. Pe aceştia, Dumnezeu i-a binecuvântat cu trei copii: Satir, Marcelina şi Ambrozie.

Ambrozie creştea şi îi uimea pe toţi din casă cu răspunsurile pe care le dădea. Odată, fiind el prunc înfăşat şi dormind cu gura deschisă, deodată, zburând un roi de albine, a venit asupra lui, acoperindu-i faţa şi gura; apoi se vedeau albinele intrând şi ieşind din gura pruncului, unde puneau miere pe limba lui. Văzând aceasta, doica lui a vrut să izgonească albinele, temându-se să nu vatăme pruncul; dar tatăl lui, care privea acea minune, a oprit-o vrând să vadă în ce chip va fi sfârşitul acelei minuni. După puţin timp albinele, ridicându-se, au zburat până nu s-au mai văzut. Iar tatăl lui, înspăimântându-se, a zis: ”De va trăi pruncul acesta va fi mare în popor, pentru că încă de acum, din pruncie, a arătat Domnul pe sluga Sa”. Mai târziu, s-a întâmplat să vadă pe cei din casă sărutând mâna unui episcop. Apoi şi el, ca un copil glumind, întindea mâna către ei ca să i-o sărute, zicând: “Sărutaţi-mi mâna, că şi eu voi fi episcop!”.

După moartea tatălui lor, mama, împreună cu cei trei copii ai săi, s-a mutat la Roma, pentru a-i da să studieze la înaltele școli romane. Marcelina a intrat în monahism, iar Satir a ajuns înalt funcţionar de stat. Ambrozie a făcut studii de retorică şi de drept şi s-a deprins cu buna grăire retoricească, făcându-se orator slăvit şi puternic în cuvânt, apărând pe cei nedreptăţiţi la judecăţi, ajutând celor năpăstuiţi şi mustrând pe cei ce făceau nedreptăţi. El făcea judecăţi drepte pe vremea lui Prov, celui dintâi eparh al cetăţii, care l-a făcut sfetnic pentru buna lui pricepere. Ambrozie a pledat ca avocat la Sirmium şi Milano, iar în anul 370, împăratul Valentinian cel Mare, la propunerea lui Prov, îl numeşte Guvernator al Provinciei Emiliei şi Liguriei, cu reşedinţa la Mediolan, Milano de astăzi.

În acea vreme, a murit episcopul Auxenţiu arianul, din cetatea Mediolan, care avea scaunul după dreptcredinciosul episcop Dionisie, cel ce s-a săvârşit în surghiun. Viaţa lui Axențiu i-a curmat-o Domnul pentru erezia sa. Atunci dreptcredinciosul împărat, chemând pe toţi episcopii Italiei, le-a zis: “Ştiţi bine, părinţi prea cinstiţi, ca unii ce sunteţi crescuţi cu dumnezeieşti şi sfinţite învăţături, cum trebuie să fie cel care are vrednicie de arhierie, adică nu numai cu cuvântul, ci şi cu viaţa îmbunătăţită să-şi îndrepteze turma, să o povăţuiască la păşune de mântuire şi să aibă martor al învăţăturii sale chiar viaţa sa. Deci, astfel de om să aşezaţi în scaunul episcopiei, ca să plecăm capetele noastre la dânsul, cu blândeţe, şi noi cei ce ocârmuim împărăţia, să primim mustrările lui, ca o doctoricească vindecare, căci ca nişte oameni şi noi greşim”. Acestea zicând dreptcredinciosul împărat, tot soborul l-a rugat pe dânsul să aleagă el arhiereu, ca un înţelept şi dreptcredincios ce era, iar el a răspuns: “Acest lucru este peste puterea mea, căci voi sunteţi învredniciţi de dumnezeiescul dar ca unii care aţi primit darul Preasfîntului Duh. Pentru aceasta socotesc că veţi face alegerea mai bună”.

Moartea lui Auxențiu a creat mare tulburare între creștinii dreptcredincioşi şi cei arieni, fiecare din ei voind să ridice în scaun un episcop de credinţa sa. De acest lucru înştiinţându-se împăratul, a trimis la Mediolan pe Ambrozie, ca degrabă să potolească tulburarea poporului. Deci ajungând Ambrozie la Mediolan, a intrat în biserică în mijlocul poporului celui învrăjbit şi cu vorba sa cea dulce-grăitoare, îi sfătuia şi-i îndemna către unire şi pace. Atunci un prunc, care încă nu putea vorbi bine, deodată, a strigat din popor: “Ambrozie să ne fie episcop!”. Auzind aceasta tot poporul care era în biserică a repetat cuvântul pruncului şi a început a striga cu mare glas: “Ambrozie să ne fie episcop!”. Astfel, cu bunăvoinţa lui Dumnezeu, a vorbit pruncul mai înainte de vremea grăirii sale şi amândouă părţile cele potrivnice, adică şi a celor dreptcredincioşi şi a celor arieni, împăcându-se şi unindu-se, voiau pe Ambrozie a-l avea episcop, deşi nu era încă luminat cu sfântul botez, ci numai chemat, căci pe vremea aceea nimeni nu se boteza, până ce nu ajungea la vârsta lui Hristos.

Ambrozie, auzind strigarea poporului şi socotindu-se a fi nevrednic de o treaptă mare ca aceea, a ieşit din biserică şi, şezând în divan, a început a munci fără milă pe cei vinovaţi, contra obiceiului său. Aceasta o făcea ca poporul, văzând ne milostivirea sa, să-l urască şi să nu-l voiască episcop, pentru că este un mare păcătos. Însă poporul nu înceta a striga, dorind să-l aibă pe el episcop. Deci, tulburându-se Ambrozie, s-a dus la casa sa şi gândea să-şi lase dregătoria şi să ia viaţa cea de sărăcie. Dar, fiind oprit şi împiedicat de la acel gând, alt lucru a făcut pentru a fugi de arhierie: a poruncit să aducă o femeie desfrânată în casa lui, ca văzând poporul să se îngreţoşeze şi să se lepede de dânsul ca de un desfrânat. Dar poporul mai vârtos striga: “Asupra noastră să fie păcatul tău, numai primeşte şi episcopia împreună cu botezul!”. Văzând Ambrozie că nu poate nicidecum scăpa de cererea poporului, a gândit să fugă. Deci noaptea, tăinuindu-se de toţi, a ieşit din cetate şi i se părea că merge la cetatea ce se numea Tichin şi că este pe cale departe; dar făcându-se ziuă, s-a aflat în poarta cetăţii Mediolan. Astfel Dumnezeu, Care-l pregătea soborniceştii Sale Biserici, ca pe un zid împotriva duşmanilor şi ca pe turnul lui David împotriva Damascului, adică împotriva relei credinţe ereticeşti, oprea fuga lui şi cu puterea Sa îl întorcea din cale. Înştiinţându-se de aceasta, cetăţenii Mediolanului îl străjuiau ca să nu fugă şi au trimis la împăratul Valentinian cel Mare, rugându-l să poruncească lui Ambrozie să primească treapta arhieriei. Iar împăratul s-a bucurat că aceia pe care el îi pune în dregătorii mireneşti sunt aleşi la mari dregătorii duhovniceşti. Atunci s-a bucurat şi Prov, eparhul cel mare al Romei, că s-a împlinit proorocia lui, care a spus-o lui Ambrozie, trimiţându-l în Mediolan şi poruncindu-i: “Să fie, nu ca un judecător, ci ca un episcop, sfătuind pe popor!”. Deci, aşteptând poporul întoarcerea celor trimişi de împărat şi aducerea răspunsului de la dânsul, Ambrozie în acea vreme, iarăşi a fugit şi s-a ascuns într-un sat oarecare, în stăpânirea unui oarecare bărbat slăvit, cu numele Leontie. Venind porunca împăratului, a fost arătat de acel Leontie şi adus poporului în Mediolan, pentru că nici un loc nu putea ascunde pe acela întru care a binevoit Dumnezeu a-l pune ca pe o cetate în vârful muntelui şi ca pe o făclie în sfeşnic şi a-l face păstor oilor sale celor cuvântătoare.

Ambrozie cunoscând bunăvoinţa lui Dumnezeu, s-a supus poruncii împărăteşti şi dorinţei poporului. Însă n-a voit să se boteze de un episcop arian, ci de un episcop dreptcredincios, cu dinadinsul păzindu-se de credinţa cea rea ariană. Astfel, Ambrozie se botează la 30 noiembrie 374, iar la 7 decembrie, a aceluiași an, a fost hirotonit episcop, fiind de faţă însuşi împăratul, care a mulțumit lui Dumnezeu zicând: “Mulţumescu-ţi, Doamne, Atotputernice, Mântuitorul nostru, căci aceluia căruia eu i-am încredinţat trupurile, Tu i-ai încredinţat sufletele şi ai arătat că este dreaptă cunoştinţa mea pentru dânsul!”. Apoi, nu după multe zile, când dumnezeiescul Ambrozie vorbea cu împăratul cu îndrăzneală şi-l mustra pentru oarecare lucruri ce se făceau cu nedreptate în judecăţile cetăţii, împăratul a zis către dânsul: “Ştiu mai dinainte îndrăzneala ta în cuvinte şi pentru aceea nu numai că n-am oprit alegerea ta la episcopie, ci chiar am ajutat-o. Deci îndreptează greşelile noastre, precum învaţă dumnezeiasca lege şi tămăduieşte nedreptăţile sufletelor noastre”.

La începutul slujirii episcopale, Ambrozie a rugat pe papa Damas să-i trimită, spre ajutor, un bărbat de încredere, pe care l-ar fi ştiut el. Deci, i-a trimis papa pe un părinte şi asculta sfatul lui. După câţiva ani s-a dus la Roma, în patria sa, unde a aflat pe sora sa trăind, iar despre maica sa a aflat că aceasta murise. Zăbovind el în Roma, l-a rugat o femeie cinstită, care vieţuia de cea parte a râului Tibru, ca să săvârşească în casa ei dumnezeiasca Liturghie. Pentru acest lucru înştiinţându-se altă femeie, care era slăbănoagă, a poruncit să o ducă acolo. Deci, când s-a atins de marginea veşmintelor lui şi le-a sărutat, arhiereul lui Dumnezeu rugându-se, îndată s-a sculat sănătoasă; apoi a străbătut vestea de acea minune în toată Roma.

În acea vreme, după moartea împăratului Graţian, împărăţia Apusului a fost luată de către Valentinian II, împreună cu maica sa Iustina, soţia împăratului Valentinian cel mare, care, fiind ariană, ura pe Sfântul Ambrozie. La moartea episcopului de Sirmium s-a dus acolo Iustina, vrând să fie în scaunul acela un episcop de credinţa sa. Sfântul Ambrozie a mers acolo şi nebăgând de seamă mânia femeiască, voia să hirotonisească episcop pe un bărbat bine credincios, cu numele Anemie. Dar într-o zi, adunându-se toţi în biserică şi sfântul era în amvon, fiind de faţă şi împărăteasa, a trimis o femeie de credinţa ei cea rea, ca să apuce pe episcop de veşminte şi să-l scoată de la locul său, apoi să-l ducă către femei, ca să fie bătut de mâinile femeilor şi să-l izgonească din biserică. Apropiindu-se cu îndrăzneală de sfânt acea femeie fără de ruşine, vrând să săvârşească ceea ce-i poruncise, sfântul i-a zis: “Deşi nu sânt vrednic acestei dregătorii, însă ţie nu ţi se cuvine a ridica mâna asupra nici unuia dintre preoţi, ci a te teme de judecata lui Dumnezeu, ca să nu te ajungă vreun rău neaşteptat!”. Aceste cuvinte ale sfântului s-au împlinit în faptă asupra acelei femei îndrăzneţe; căci a doua zi, deodată a murit şi a îngropat-o pe dânsa însuşi sfântul, răsplătind răul cu bine.

Sfântul Ambrozie a fost un apărător înverşunat al învăţăturii ortodoxe a Bisericii, ferind-o de erezii, în special de cea a lui Arie. El este cel care a descoperit, în chip minunat, moaştele sfinţilor mucenici: Protasie, Ghervasie, Vitalie, Agricolae, Nazarie şi Chelsie. Se spune că un eretic, intrând în biserică, a văzut cum un înger îi şoptea la ureche Sfântului Ambrozie; de asemenea, un ucigaş, vrând să-l omoare cu sabia i s-a uscat mâna, dar sfântul, fiind fără de răutate, i-a vindecat-o; o altă istorie povestește că Sfântul Ambrozie a înviat un tânăr pe care, mai înainte, îl tămăduise de un duh necurat și că înainte de a muri, capul lui era înconjurat de foc, iar faţa îi era albă ca zăpada.

Ajungând la bătrâneţe, Sfântul Ambrozie a cunoscut mai înainte ziua sfârşitului său, zicându-le celor apropiaţi lui: “Numai până la Paşti voi fi cu voi!”, şi aşa a fost, căci şi-a dat duhul pe când se lumina de ziua Sfintelor Paşti la data de 4 aprilie 397.

Sfântul Ierarh Ambrozie este ocrotitorul stuparilor, a albinelor, a topitorilor de ceara, a animalelor domestice, a şcolarilor şi a studenţilor.

Părticele din moaștele Sfântului Ambrozie se găsesc, începând cu data de 6 decembrie 2004, în biserica Parohiei Apărătorii Patriei II din București, nepreţuitul dar fiind aşezat la 7 decembrie 2006, într-un baldachin, realizat prin contribuţia enorioşilor parohiei.