Duminică, 26 octombrie 2025, în ziua de prăznuire a Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Biserica Ortodoxă Română a trăit un moment istoric. În anul centenarului Patriarhiei Române, a avut loc sfințirea picturii în mozaic a Catedralei Naționale, cea mai reprezentativă biserică a Ortodoxiei românești.

Slujba de sfințire a fost oficiată de Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic, și de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu membrii Sfântului Sinod. La acest moment de mare însemnătate au participat numeroase oficialități ale statului, în frunte cu Președintele României, precum și mii de pelerini veniți din toate colțurile țării.

Gândul unei catedrale naționale a apărut imediat după Războiul de Independență din anii 1877–1878 și a devenit și mai puternic după Primul Război Mondial și Marea Unire din 1918. Se dorea un locaș care să amintească permanent de jertfa pe care s-a clădit România Mare și de credința care a ținut acest popor unit. De-a lungul timpului, proiectul a cunoscut amânări și controverse, rămânând multă vreme doar o intenție.

Lucrările de construcție au început în anul 2007, la inițiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. Sub păstorirea sa, altarul Catedralei a fost sfințit în anul 2018, anul Centenarului României. Ziua de 26 octombrie 2025 marchează încheierea oficială a lucrărilor, prin sfințirea picturii în mozaic, care îmbracă acum întreaga biserică într-un veșmânt de o frumusețe rară.

Catedrala Națională nu a fost ridicată pentru a impresiona prin cifre, deși este cea mai înaltă biserică ortodoxă și are cea mai mare catapeteasmă din lume. Valoarea ei este una profund simbolică. Ea vorbește peste timp despre credința care ne-a unit, despre jertfa care a întărit această credință și despre responsabilitatea noastră de a păstra vie dragostea, solidaritatea și nădejdea ca popor creștin.

La evenimentul desfășurat pe esplanada din fața Catedralei, unde accesul s-a făcut pe bază de invitație, au participat și șase enoriași ai parohiei noastre. Redăm mai jos mărturiile a doi dintre ei:

„M-am bucurat foarte mult când am aflat că sunt printre cei șase participanți din partea parohiei noastre la sfințirea picturii Catedralei. Îmi imaginam cât de impresionant va fi momentul. Chiar dacă locurile noastre au fost pe esplanadă, Dumnezeu a rânduit să nu plouă, iar bucuria a fost deplină. Au venit oameni din toată țara, îmbrăcați de sărbătoare. Am simțit că, pentru câteva ore, toată România era lângă mine, unită de aceeași bucurie. Catedrala, îmbrăcată în mozaic, clopotele care cântau fără să obosească auzul, toate au făcut din această zi unică.” (Luminița Marin)

„A fost multă bucurie la slujba de sfințire a Catedralei. Păstrând proporțiile, m-am gândit că așa trebuie să fi fost bucuria de la Marea Unire din 1918. Privind Catedrala, care deja îmi este dragă, mi-am imaginat că așa arată Biserica Triumfătoare în cer. În spatele ei, Casa Poporului părea mică și cenușie. Am simțit o legătură firească între acest moment și bucuriile trăite recent în parohia noastră, de la sfințirea capelei până la resfințirea bisericii.” (Dan Chirilă)

Acest eveniment rămâne o mărturie vie despre ce poate naște credința lucrată în timp, cu răbdare și jertfă, atunci când un popor își așază istoria și nădejdea sub binecuvântarea lui Dumnezeu.