Parohia Sant’Angela Merici se află pe strada Cagliero 26, în zona de nord-est a oraşului Milano.
La începutul anilor ‘5o, cartierul începe să se dezvolte văzând cu ochii; se naşte aproape instantaneu ideea înfiinţării unei parohii şi construirea unei biserici. În urma hotărârii finale a Comitetului diocezan pentru Biserici Noi, această biserică a fost închinată Sfintei Angela Merici şi dată în grija părinţilor Sacramentini, deja prezenţi în cartier cu o comunitate, cu sediul în strada Tullo Morgagni.
La 23 mai 1958, părintele Francesco Parati, provincial al Congregaţiei, primeşte această sarcină, în mod oficial.
Lucrările de construcţie, în baza proiectului aparţinând arhitectului Baciocchi, se desfăşoară în mod rapid, iar la 31 mai 1959, monsenior Narciso Prandoni binecuvântează noua biserică.
La 7 iunie, părintele Marco Latini, superiorul comunităţii, desemnat ca paroh al noii parohii, însoţit de reprezentanţi ai congregaţiilor religioase şi de credincioşi, în cadrul unei procesiuni, intră în noua biserică închinată Sfântului Sacrament (Sfintei Euharistii). Astfel, comunitatea sacramentinilor se stabileşte definitiv în noua sa casă.
La data de 1 iulie 1959, părintele Marco Latini este învestit în mod oficial ca paroh al noii comunităţi. Cu toate acestea, va trebui să aştepte până în toamnă, când are loc instalarea sa ca paroh. La data de 12 octombrie 1959, părintele îşi începe activitatea sa pastorală.
Adorarea Euharistiei este harisma specifică noii comunităţi, iar la rugăciunile de adorare a Sfintei Euharistii participă alături de părinţii Sacramentini, Gărzile de onoare şi un grup de laici ce s-au dedicat adorării permanente a Sfintei Euharistii.
În anul 1960 se oficiază pentru prima oară Taina Euharistiei şi a Mirungerii.
În anii ce au urmat, biserica se extinde şi se înfrumuseţează cu altarul cel mare (1961), cu alte altare (1961-1963), cu vitralii, cu cristelniţă (1965).
În ziua de 3 februarie 1963, cardinalul Giovanni Battista Montini sfinţeşte altarul consacrat Sfântului Pier Giuliano Ejmard, întemeietorul congregaţiei Sfântului Sacrament, evenimentul devenind o mare sărbătoare pentru Părinţii Sacramentini şi pentru toată comunitatea. În cuvintele rostite cu acel prilej de către cardinal, citim aprecieri, încurajări şi îndemnuri, de a rămâne pentru totdeauna credincioşi misiunii ce şi-au asumat-o: "Faceţi în aşa fel încât, în oraşul Milano, acest sanctuar, să fie un foc, dragoste, reunire, în nici un caz forme de exaltare sau fanatism,dimpotrivă sentimente adânci, adevărate, naturale,autentice, într-adevăr dragoste. Daţi comunităţii noastre, daţi diocezei noastre această flacără de dragoste". Arhitectura externă a bisericii este din cărămidă arsă. Cornicea portalului acoperită cu ceramică, ca şi baldachinul decorat de deasupra altarului principal sânt opera pictorului Valentini. Crucea din bronz, masa din altar, tabernacolul şi candelabrele sânt opera sculptorului Gio Pomodoro şi al fratelui său, Arnaldo.
Vitraliul colorat deasupra portalului bisericii, înfăţişând pe Hristos răstignit şi apoi înviat, aparţin pictorului maghiar Giovanni Hajnal, autor a patru vitralii în Domul din Milano, precum şi a numeroase alte opere la Vatican şi la Roma.
Organul cu tuburi, a cărui parte principală datează de la sfârşitul secolului 18 a fost complet renovat şi repus în stare de funcţionare în anul 2000.
De-a lungul anilor comunitatea parohiei a fost condusă de patru preoţi Sacramentini, de părintele Marco Latini, de la 1959 până la 1978, de părintele Leone Damiani, de la 1978 la 1984, de părintele Mario Buffoni de la 1984 până la 1996 şi actualul paroh părintele Giuseppe Bettoni. Alături de el sunt vice parohii părintele Cirillo Gheza şi părintele Guglielmo Rota.
Aşa cum se subliniază în proiectul pastoral "parohul şi alte feţe bisericeşti împărtăşesc zi de zi bucuriile şi grijile enoriaşilor, îşi trăiesc menirea "de colaboratori ai Domnului în acel câmp, care este biserica, credincioşi misiunii ce şi-a asumat-o familia lor religioasă în deplină comuniune de aspiraţii"
Păstorii şi credincioşii sânt chemaţi să urmeze un drum unic fiecare după posibilităţile şi talentele sale. Răspunderea comună se exprimă prin instrumente pastorale de participare cum sunt Consiliul Pastoral Parohial şi Consiliul pentru Probleme Economice.
Consiliul Pastoral Parohial (CPP) format din peste 20 de persoane (preoţii parohiei, călugăriţe, un număr important de laici, bărbaţi şi femei, printre care şi câteva perechi căsătorite) este organismul cu ajutorul căruia Parohul stabileşte programul pastoral pentru viaţa comunităţii, sprijinindu-se pe aportul a diferitelor Comisii. Acest Consiliu se întruneşte cel puţin odată la două luni.
În momentul de faţă funcţionează următoarele Comisii:
1. Pentru Catehism şi Evanghelie, care se ocupă de prepararea băieţilor şi a fetelor pentru taina iniţierii, de îndrumarea părinţilor care cer să-şi boteze copiii şi de catehismul persoanelor adulte.
2. Liturgică, care organizează, pregăteşte şi coordonează diferitele slujbe, care însufleţesc rugăciunea şi liturghiile comunităţii.
3. Caritas, care se ocupă de cazurile de sărăcie , de singurătate, de nevoi, prezente pe teritoriul parohiei şi solicită întregii comunităţi de a participa la aflarea unor soluţii şi de a fi solidară.
4. Pentru familii, care se ocupă de pregătirea celor logodiţi în vederea căsătoriei, de sprijinirea tinerelor perechi recurgând la ajutorul grupurilor familiare, sau la mijloace deosebit de semnificative ca serbările anuale de familie sau consultaţii personale cu parohul.
5. Oratoriul şi Pastoraţia pentru tineret,care promovează şi coordonează atenţia comunităţii asupra educaţiei tinerei generaţii, ocupându-se de dezvoltarea ei umană şi creştină prin jocuri şi activităţi sportive.
6. Pentru dreptate şi pace, care ajută comunitatea să concretizeze în epoca noastră valorile evanghelice de dreptate, pace şi salvare a tot ce este creaţie.
7. Pentru ecumenism, care îşi propune ca sarcină să dezvolte în sânul comunităţii sensibilitatea pentru ecumenism între bisericile creştine, atenţia pozitivă faţă de tradiţia ebraică actuală, disponibilitatea la dialog cu cei care au altă credinţă decât credinţa creştină.
8. Centrul Cultural, care propune întâlniri culturale de diferite tipuri şi promovează vizite şi peregrinagii pentru a descoperi îmbinări între credinţă şi frumos, care apropie opere de artă din locuri şi timpuri diferite.
În ce priveşte Consiliul pentru Probleme Economice (CAEP), destinaţia sa specifică este de a realiza responsabilitatea comună a laicilor cu Parohul în gestiunea şi administrarea parohiei şi a bunurilor sale. Datorită colaborării şi a preţioasei sale contribuţii în aceşti ani s-a putut păstra în mod constant angajamentul de întreţinere a imobilului parohial cu Teatrul Blu şi intrările în biserică. În mod periodic şi cel puţin odată pe an Comisia prezintă rapoarte asupra situaţiei economice şi financiare a CCP.
În afară şi alături de comunitatea Părinţilor Sacramentini pe teritoriul parohiei mai există comunităţi religioase feminine, care oferă o pildă vie de viaţă frăţească şi profunzime evangelică, de pildă Suore Consolatrici, Madri Pie, uniunea pioasă a Asistentelor Laice Internaţionale (ALI), Asociaţia laică Memores Domini, Institutul laic al voluntarilor Don Bosco.
Buletinul Informativ al parohiei este instrumentul care favorizează comunicarea în interiorul comunităţii şi menţine vie legătura cu viaţa pastorală din zonă (decanat) şi din dioceză.
Părintele Giuseppe Bettoni
Paroh al Parohiei Sant’Angela Merici din Milano
Părintele Giuseppe s-a născut în provincia Bergamo, într-o localitate pe malul lacului Iseo. De tânăr a intrat în Congregaţia Părinţilor Sacramentini şi după terminarea studiilor de teologie în septembrie 1983, a fost hirotonit preot.
La început a fost trimis la Milano ca vicar parohial, perioadă în care se dedică problemelor marginalizării sociale şi fondează Asociaţia de voluntariat "Arche". În septembrie 1996 a fost numit paroh al Parohiei Sant’Angela Merici.
A fost chemat să colaboreze atât cu Biserica diocezană, ca membru al Consiliului Director al Federaţiei milaneze a Oratorilor.
La 12 mai 2004 cardinalul Dionigi Tettamanzi l-a numit membru în Comisia Arhiepiscopală pentru Itinerarii ale Iniţierii creştine. In cadrul Congregaţiei sale, în anul 2003, a fost ales membru al Consiliului Părinţilor Sacramentini pentru Provincia italiană.
