Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române  anunțat  vineri că anul 2027 este desemnat în Patriarhia Română drept  Anul comemorativ al Patriarhilor Justinian Marina (1948-1977) și Teoctist Arăpașu (1986-2007) .

Decizia a fost aprobată în ajunul împlinirii a  111 ani de la nașterea  vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist.

Cei doi patriarhi au stat în fruntea Bisericii Ortodoxe Române în perioadele dificile de la începutul, respectiv sfârșitul regimului comunist și perioada de tranziție până la aderarea României la Uniunea Europeană.

Patriarhul Justinian

Patriarhul Justinian Marina sa născut în 22 februarie 1901 la Suești, județul Vâlcea, într-o familie de țărani harnici, primind la botez numele de Ioan. A fost învățător și preot în localități vâlcene și slujitor la Catedrala Episcopală din Râmnicu Vâlcea.

După ce a rămas văduv, în iulie 1945, a fost ales Arhiereu-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, cu titlul de „Vasluianul”, iar între lunile august-septembrie 1947 a fost loctor al scaunului mitropolitan din Iași.

Fotografie oficială a Patriarhului Justinian Marina. Sursa foto: Fototeca Ortodoxiei Românești

În 1947 a devenit Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei și Sucevei, iar în 1948 Arhiepiscop al Bucureștilor, Mitropolit al Ungrovlahiei și Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

A inițiat canonizarea mai multor sfinți români și generalizarea cultului sfinților cu moaște în România, a reorganizat învățământul teologic, a organizat parohiile din diaspora română și a promovat relațiile cu Bisericile Orientale și Occidentale și cu organizațiile creștine internaționale.

Cum a tipărit Patriarhul Justinian Marina Biblia de la 1968 cu hârtie de la Regina Angliei

În timpul păstoririi sale, în România, au fost construite din temelie 302 biserici noi și au fost restaurate în jur de 2.300 biserici. A trecut la Domnul la 26 martie 1977, fiind înmormântat în biserica Mănăstirii „Radu Vodă” din București.

„Cu mult curaj și echilibru, diplomație și tenacitate, a încercat să apere Biserica de loviturile sistematice ale puterii politice, alegând calea unei dârze rezistențe, camuflate sub un discurs «favorabil» pentru liderii comuniști”,  a explicat  în trecut Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

„Sa opus din răsputeri abuzurilor și ingerințelor partidului-stat în viața Bisericii și încercării acestuia de a transforma Biserica într-o instituție neputincioasă, tolerată și discreditată, cu un rol nesemnificativ în societate.”

Patriarhul Teoctist

Patiarhul Teoctist înainte de o ședință a Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din noiembrie 2006. Foto: Agerpres / Paul Buciuta

Sa născut la 7 februarie 1915, în Tocileni, județul Botoșani, într-o familie de oameni evlavioși, fiind al zecelei din cei 11 copii. La Botez a primit numele Teodor. După terminarea școlii primare în satul natal, a intrat ca frate de mănăstire la Vorona (1928) și Neamț (1931).

Între ani 1940-1945 a urmat cursurile Facultății de Teologie Ortodoxă din București. După terminarea studiilor de licență, a fost hirotonit ieromonah, la Iași (1 martie 1945), iar un mai târziu, a fost hirotesit arhimandrit. Între anii 1945-1947 a urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie din Iași.

A fost, pe rând, mare eclesiarh al Catedralei mitropolitane din Iași, exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iașilor (1946-1948) și vicar administrativ al aceleiași eparhii (1948-1950).

În 1950, a fost ales Episcop-vicar patriarhal, purtând numele de „Botoșăneanul”. În această perioadă a fost secretar al Sfântului Sinod și rector al Institutului Teologic din București (1950-1954). În 28 iulie 1962, a fost ales Episcop al Aradului, iar zece ani mai târziu, la 28 ianuarie 1973, a fost ales Arhiepiscop al Craiovei și Mitropolit al Olteniei.

La 25 septembrie 1977, a fost ales Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei și Sucevei. La 9 noiembrie 1986, a fost ales Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. A trecut la cele veșnice la 30 iulie 2007, după 57 de ani de activitate ca ierarh.

Patriarhul Teoctist în 11 citate remarcabile

Cu binecuvântarea sa, după 1990, au fost canonizate mai mulți sfinți români. A reorganizat asistența socială în Patriarhia Română și a sprijinit înființarea de noi asociații cu caracter creștin-ortodox (ASCOR, LTCOR).

După căderea comunismului, a fost ales membru de onoare al Academiei Române și a promovat reintroducerea orei de religie în școlile publice.

A promovat înființarea de noi eparhii în străinătate (Mitropolia Germaniei, Episcopia Ungariei, Episcopia Daciei Felix – Serbia, Episcopia Italiei) și a finalizat noile Ateliere de obiecte bisericești de la Popești-Leordeni, unde a ctitorit Mănăstirea „Duminica Sfinților Români”.

În 7-9 mai 1999, a primit vizita Papei Ioan Paul al II-lea, prima vizită a papă într-o țară majoritar ortodoxă.

A reluat ideea construirii Catedralei Mântuirii Neamului, reușind să obțină terenul necesar pe Dealul Arsenalului din București.

„Experiența rugăciunii ia fost izvor de putere spirituală, de curaj și înțelepciune, de bunătate și iertare, de dialog și cooperare atât în ​​vreme de necaz și suferință, cât și în timp de noi speranțe și multiple împliniri”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel despre Patriarhul Teoctist.

Despre anii omagial-comemorativi

Anul 2027 va fi un prilej de rememorare a faptelor celor doi patriarhi. Totodată, anul a fost desemnat în Patriarhia Română și ca  Anul omagial al conlucrării clericilor și mirenilor în viața și misiunea Bisericii.

Anii omagiali și comemorativi în Patriarhia Română o zonă inițiativă a Părintelui Patriarh Daniel. Tematica lor este aprobată de Sfântul Sinod. O listă a anilor tematici până în prezent  se găsește aici . Sursa: Basilica.ro