Valentin Marian Cocan este licențiat în Teologie și în Limbi clasice, precum și masterand în Teologie, la Universitatea Bucureşti. În această vară, Valentin Marian a susținut teza de licență la Facultatea de Litere, cu titlul: Sfântul Grigorie din Nazianz: scrisorile teologice 102 și 202, scrisoarea 58, traducere (din limba greacă veche), studiu introductiv și note, având îndrumător științific pe conf.univ.dr. Maria Luiza Oancea.

La îndemnul preotului paroh, tânărul Valentin a ținut cuvântul de învățătură la duminica a IX-a după Rusalii. Printre altele, el a arătat că tâlcul Evangheliei din ziua aceasta este surprins de Evanghelistul Matei chiar de la începutul relatării, astfel, texul ne spune că Hristos „i-a silit pe ucenici să intre în corabie”. De ce să fi procedat Mântuitorul astfel? Răspunsul îl aflăm la Evanghelistul Marcu, care ne spune că ucenicii „nu pricepuseră minunea cu pâinile pentru că era împietrită inima lor”. Hristos îi constrânge pe ucenici să pornească pe mare pentru a-i face să acceadă la un sens mult mai adânc al conștiinței lor, anume, să-L recunoască pe Învățătorul lor ca Fiu al lui Dumnezeu, ceea ce au și mărturisit la sfârșit.            

Neîndoios lucru, există multe religii, iar dintre acestea multe îl recunosc pe Hristos ca un om cu puteri speciale, ca pe un avatar sau ca pe un alt profet printre alții; însă lucrul de căpătâi este faptul că nu-L recunosc pe omul Iisus Hristos ca Dumnezeu, ca Dumnezeu-Omul. Importanța acestei conștientizări a realității Persoanei lui Hristos este precizată chiar de către El: „de nu veți crede că Eu sunt, veți muri în păcatele voastre” (In. 8, 24). Toate religiile mari își au profeții lor, tămăduitorii lor și dumnezeii lor, însă nu au, ca în creștinism, Mântuitor.