În calendarul bisericesc, Lăsata Secului are două etape care conduc treptat către Postul Sfintelor Pasti: Duminica Înfricoșatei Judecăți - când se lasă sec de carne (19 februarie) și Duminica Izgonirii lui Adam din Rai - când se lasă sec de brânză (26 februarie). De regulă, cuvântul sec, din sintagma "lăsatul secului", este înțeles ca fiind sinonim cu uscat, fără grăsime, de post. Însă, la Sfinții Părinți, accentul nu cade numai pe mâncare. Secul pe care îl cere postul ortodox este seculum (saeculum), adică lumea împătimită. Omul cel vechi, omul păcătos trebuie să dispară treptat. Primul pas pe această cale este sentimentul unei nespuse căințe. "De unde voi începe a plânge faptele mele ticăloase?". Aceste cuvinte ce deschid "Canonul Pocăinței" al Sf. Andrei Criteanul caracterizează această stare spiritual. "Desfătându-mă în adâncurile păcatului, strig către milostivirea Ta cea fără de margini... dă-mi lacrimi, Hristoase, spre curățirea inimii de patimi... ușile pocăinței (metanoia), deschide mie, Dătătorule de Viață."

Această idee continuă, cu intensitate mereu crescândă, în cântările Bisericii și în rugăciunile liturgice, în special în perioada Postului Mare. Însă, ceea ce se cere nu este doar plângerea răutăților personale, ci "o luptă nevăzută" împotriva gândurilor rele și păcătoase. Sfinții Părinți au atras atenția că postul înțeles doar ca efort alimentar, nu are nici o valoare: "De mâncare postind, suflete al meu, dar de pofte necurățindu-te, în deșert te lauzi cu nemâncarea... Ca un mincinos vei fi urat de Dumnezeu și demonilor celor răi te vei asemăna, căci nici ei nu mănâncă pururea...". În viața creștinilor ortodocși, posturile care preced marile sărbători au o importanță cu totul deosebită pentru că de ele este legat unul din actele centrale pe care ei le îndeplinesc în biserică, și anume, împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului. Pentru creștinul ortodox nu se poate concepe împărtășire fără post. Respectarea postului este o condiție esențială pentru împărtășirea cu vrednicie. Ea este și o obligație prescrisă de porunca a patra biseri­cească prin care ni se cere "să ne spovedim și să ne cuminecăm în fie­care din cele patru posturi mari de peste an, ori dacă nu putem, cel puțin o dată pe an, în postul Sfintelor Pasti". În calendarul ortodox, Postul Sfintelor Pasti începe, în anul 2017, pe data de 27 februarie, și se încheie pe 16 aprilie. Este cel mai aspru și cel mai lung dintre cele patru mari posturi ale Bisericii Ortodoxe. Menționăm că în primele trei secole, durata și modul postirii nu erau uniforme peste tot. Abia la sfârșitul secolului al III-lea, Postul Mare va fi împărțit în două perioade distincte, cu denumirile: "Postul Păresimilor" (Patruzecimii) sau postul prepascal, care ținea până în Duminica Floriilor și "Postul Paștilor" sau postul pascal, care ținea o săptămână, adică din Duminica Floriilor până în Duminica Învierii. După uniformizarea datei Sfintelor Pasti, stabilită la Sinodul I Ecumenic (Niceea, 325), Biserica de Răsărit va adopta definitiv vechea practica antiohiană a postului de șapte săptămâni. De multe ori ne este dat să auzim că nu postul alimentar este important, ci cel spiritual. Însă, nu este așa. Ambele forme sunt importante. De vreme ce Sfinții Părinți au rânduit să ne înfrânăm de la anumite bucate pentru o vreme, au făcut-o cu bună știință. Credinciosul nu trebuie să se mulțumească cu jumătăți de măsură. Nu cu o parte din el trebuie sa-L întâmpine pe Hristos, ci cu întreaga sa natura: trup si suflet (Sursa: CrestinOrtodox.ro).

 

Potrivit unei vechi tradiții, în această zi finii își vizitează nașii, cerându-le iertare, asemenea copiii părinților lor, colegii de serviciu unii altora, enoriașii unii altora și așa mai departe. După oficierea Sfintei Liturghii, preoții și enoriașii parohiei noastre și-au cerut iertare reciproc, iar spre seară, o parte dintre ei s-au revăzut pentru «Cina iertării», pentru a lăsa sec împreună.