Între roadele înfrățirii dintre parohia noastră și parohia din Basarabia se numără și evenimentul cultural și misionar organizat în data de 17 august 2025 de parohia înfrățită din Căușeni. Astfel, părintele paroh Mircea Alexă Uță a participat, împreună cu doi tineri interpreți, Marian Radu și Ionuț Alexe, și un grup de 20 de enoriași din parohia noastră la prima ediție a Festivalului de pricesne „Maica Domnului – Bucuria sufletului meu”, organizat, cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, de către părintele Adrian Iațco de la parohia înfrățită din Căușeni.

În cuvântul de deschidere, părintele paroh Mircea Alexă Uță a spus: „Participarea Parohiei Apărătorii Patriei II – Sfântul Ambrozie la acest Festival are o însemnătate deosebită, întrucât coincide cu aniversarea celei de-a XV-a ediții a Festivalului de pricesne „Blândul Păstor”. De 15 ani, parohia noastră organizează neîntrerupt această manifestare religioasă și culturală, prin care, de-a lungul timpului, peste o mie de concurenți și artiști consacrați au adus laudă lui Dumnezeu și Maicii Domnului prin cântările lor. Astăzi, întreaga noastră experiență și dragoste pentru pricesne le aducem aici, ca dar de suflet pentru frații noștri din Basarabia. Nu am venit singur, am venit cu doi laureați ai Festivalului nostru, Marian Radu și Ionuț Alexe, care, sperăm că vă vor încânta cu pricesnele pe care le vor interpreta”.

„În Biserica Ortodoxă, a mai supus părintele nostru paroh, Maica Domnului ocupă un loc cu totul deosebit, fiind cinstită ca cea mai sfântă ființă omenească, mai presus de toți sfinții și îngeri, deoarece a fost aleasă să fie Născătoare de Dumnezeu (Theotokos). Acest titlu, definit la Sinodul Ecumenic de la Efes (431), exprimă taina cea mare a întrupării: Dumnezeu S-a făcut om în pântecele unei fecioare curate, prin voia ei liberă și prin lucrarea Duhului Sfânt. Ortodoxia o numește „uşa cerului”, „rug nears”, „cea plină de har” și, mai ales, „mijlocitoare neobosită pentru toți cei ce o cheamă cu credință”. Ea nu este doar un personaj din istoria mântuirii, ci o prezență vie, iubitoare, milostivă – Maica noastră duhovnicească, care însoțește viața credincioșilor cu blândețe și rugăciune.

Cinstirea Maicii Domnului nu s-a limitat niciodată la spațiul liturgic sau teologic. Ea a pătruns adânc în cultura și sufletul poporului român influențând:

• Arta bizantină, prin nenumărate icoane și fresce în care Maica Domnului este reprezentată în atitudini de smerenie, rugăciune sau ocrotire;
• Literatura și poezia religioasă, în care apar adesea invocații către Fecioara Maria ca sprijin în suferință;
• Tradiția populară, în care Maica Domnului este percepută ca o mamă bună, prezentă în toate momentele grele ale vieții.

Maica Domnului devine astfel un simbol cultural viu, nu doar o figură dogmatică. Imaginea ei este legată de maternitate, de curăție, de jertfă și mângâiere, iar prezența sa transpare în obiceiuri, sărbători, cântări, în pricesne.

Dragii mei, pricesnele sunt cântări religioase de mare frumusețe, izvorâte din evlavia poporului român, cântate mai ales în biserică, la Sfânta Liturghie, la momentul împărtășirii credincioșilor. Ele sunt, în felul lor, o mărturisire de credință pusă pe melodie, cum spune maestrul Grigore Leșe. Spre deosebire de imnurile bisericești strict liturgice, inspirate din muzica bizantină, pricesnele au rădăcini adânci în tradiția populară, îmbinând teologia cu simplitatea limbajului și cu emoția inimii.

Ele nu sunt simple „cântece frumoase”, ci rugăciuni cântate. În cult, pricesnele pregătesc sufletul pentru întâlnirea cu Dumnezeu, încălzesc inima pentru rugăciune și creează acea atmosferă de taină și de bucurie sfântă care face din Liturghie nu doar o rânduială, ci o trăire. În multe locuri, mai ales la sate, pricesnele au fost și sunt cateheze vii – oamenii învață prin ele Evanghelia, cinstirea Maicii Domnului și dragostea de Biserică. Aceste cântări nu sunt doar forme artistice, ci rugăciuni înălțate în glasul poporului, adesea cântate în timpul posturilor, mai ales în Postul Adormirii Maicii Domnului. În ele, Fecioara Maria este chemată: ca mamă a durerii și a milei, care știe ce înseamnă suferința; ca ocrotitoare a familiei, a copiilor, a celor bolnavi, a celor plecați; ca sprijin la vreme de necaz, răspunzând cu blândețe și îmbrățișare duhovnicească.

Denumirea dată acestui Festival „Maica Domnului – bucuria sufletului meu” exprimă o relație personală, caldă și profundă cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Pentru creștinul ortodox, Maica Domnului nu este doar un personaj din istoria mântuirii, ci o Mamă vie, ocrotitoare, grabnic-ajutătoare în necazuri și mângâietoare în lacrimi. A spune „bucuria sufletului meu” înseamnă a recunoaște că prezența ei, rugăciunea ei și chipul ei ne aduc pace, lumină și curaj pe drumul vieții.

În urmă cu două zile am sărbătorit în România praznicul Adormirii Maicii Domnului, iar la dumneavoastră a început de câteva zile Postul Adormirii Maicii Domnului, post în care inimile noastre răsună de aceeași cântare de iubire: „Bucură-te, ceea ce ești plină de har!”. Festivalul nostru este un prinos de recunoștință, un buchet de rugăciuni cântate, aduse Maicii Preacurate.

Dragi interpreți, fiecare priceasnă pe care o veți cânta astăzi este mai mult decât o cântare – este o mărturie, o rugăciune, o floare pusă la picioarele Maicii Domnului. Prin glasurile voastre, și cei de față, și cei care vor asculta mai târziu, vor simți că bucuria sufletului vine din comuniunea cu Dumnezeu și din ocrotirea Maicii Sale.

După ce vă vom asculta, vom pleca de aici cu sufletele luminate, cu inima încălzită de cântare, și vom duce în lume această bucurie, descoperind că Maica Domnului este cu adevărat… bucuria sufletului meu!

Mulțumesc Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru binecuvântarea dată pentru a participa însoțit de doi tineri laureați ai Festivalului nostru, la această primă ediție a Festivalului de pricesne „Maica Domnului – bucuria sufletului meu. Aduc mulțumiri alese Preasfințitului Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, pentru înalta binecuvântare pe care a acordat-o acestei manifestări culturale și duhovnicești. Această binecuvântare nu este doar un gest de prețuire, ci un semn al unității noastre în credință, un sprijin moral și spiritual care ne întărește în lucrarea de a aduce, prin cânt și rugăciune, slavă lui Dumnezeu. Doresc să îl felicit pe părintele Adrian Iațco pentru curajul de a iniția organizarea acestui Festival, zic curaj pentru că organizarea unei asemenea manifestări presupune multă muncă, multă dăruire și curaj. O rog pe Maica Domnului să ne ocrotească pe toți și să ne binecuvânteze!”.

La Festivalul de pricesne au participat grupuri parohiale din raioanele Căușeni, Ștefan Vodă și Anenii Noi, elevi ai Liceului „Mihai Eminescu” din Căușeni și coriști de la Casele de Cultură orășenești și raionale, îmbrăcați în straie tradiționale. Fiecare grup a adus în dar cântări deosebite și porturi populare autentice, reflectând bogăția culturală și spirituală a Basarabiei.

În finalul Festivalului, a luat cuvântul părintele Andrei Apetrei, delegat al Preasfințitului Părinte Episcop Veniamin, care a mulțumit părintelui paroh Mircea Alexă Uță și credincioșilor bucureșteni pentru legătura de înfrățire dintre cele două parohii, considerată un exemplu de comuniune frățească între comunitățile din Basarabia și România.

Ca semn de recunoștință, părintele paroh Mircea Alexă Uță a oferit Preasfințitului Părinte Veniamin și gazdei, părintelui paroh Adrian Iațco, Trofeul personalizat al Festivalului, menit să rămână peste ani o mărturie a înfrățirii și a acestei prime ediții a Festivalului desfășurat la Căușeni.