Viața Sfântului Ierarh Ambrozie

Sfântul Ambrozie s-a născut într-o familie creştină nobilă, probabil la Treveres, unde tatăl său era prefectul Galiei. A avut 2 fraţi: pe Marcelina şi pe Satir. Mama lor le-a dat o educaţie creştinească aleasă. Tânărul Ambrozie a studiat dreptul şi a pledat câtva timp cu mult succes ca avocat, apoi la 370, încă tânăr, este numit guvernator al Emiliei şi Liguriei, cu reşedinţa la Milano. Luând parte la alegerea de episcop al Milanului, în locul episcopului arian Auxenţiu care decedase, un copil a strigat în biserică: «Ambrozie să ne fie episcop» şi, astfel, a fost ales episcop, deşi era numai catehumen; la 30 noiembrie a fost botezat, iar la 7 decembrie 374 a fost hirotonit episcop.

Prima lui grijă a fost să-şi împartă averea săracilor; apoi s-a dedicat în întregime noii sale slujiri, făcându-se tuturor toate. Numirea lui Ambrozie ca episcop al Milanului a însemnat sfârşitul ereziei arianismului în toată Italia. Sf. Ambrozie a fost un adevărat om de Stat şi om al Bisericii, înzestrat de Dumnezeu cu cele mai alese daruri: o înţelepciune cu care găsea cu uşurinţă rezolvarea unei dificultăţi; o judecată dreaptă şi sigură, o voinţă energică ce nu se lăsa înfrântă de insuccesele de moment; un bun simţ practic. Sf. Ambrozie a fost un apărtor înverşunat al învăţăturii ortodoxe a Bisericii, ferind-o de erezii, un om plin de zel, ce nu a precupeţit puterile sale pentru a face bine altora.

De viaţa Sf. Ambrozie sunt legate şi o serie de minuni:

Sf. Ambrozie este cel care a descoperit, în chip minunat, moaştele sfinţilor mucenici: Protasie, Ghervasie, Vitalie, Agricolae, Nazarie şi Chelsie; un eretic, intrând în biserică, a văzut cum un înger îi şoptea la ureche Sfântului Ambrozie; un ucigaş, vrând să-l omoare cu sabia i s-a uscat mâna, dar sfântul, fiind fără de răutate, i-a vindecat-o; Sf. Ambrozie a înviat un tânăr pe care, mai înainte, îl tămăduise de un duh necurat; înainte de a muri, capul lui era înconjurat de foc, iar faţa îi era albă ca zăpada;

Sf. Ambrozie este ocrotitorul stuparilor, a albinelor, a topitorilor de ceara, a animalelor domestice, a şcolarilor şi a studenţilor.

Ajungând la bătrâneţe, Sf. Ambrozie a cunoscut mai înainte ziua sfârşitului său, zicându-le celor apropiaţi lui: “Numai până la Paşti voi fi cu voi”, şi aşa a fost, căci şi-a dat duhul pe când se lumina de ziua Sfintelor Paşti la data de 4 aprilie 397.

Parohia Apărătorii Patriei II a fost binecuvântată de către Dumnezeu a primi, la data de 6 decembrie 2004, părţi din moaştele Sf.Ambrozie, păstrate în Bazilica Sfântului Ambrozie din Milano, nepreţuitul dar fiind aşezat în acest baldachin, realizat prin contribuţia enorioşilor la 7 decembrie 2006.

Icoana din spatele baldachinului este realizată de un călugăr după chipul original păstrat în Bazilica Sfântului Ambrozie şi dăruită de către Parohia Sant’Angela Merici din Milano.